Into the wild

Into the wild,

De ce traim? Compromisuri sau libertate? Societate sau natura? Relatii umane sau singuratate?a te regasi sau a fugi? necesitate sau evadare? alegere potrivita sau nu?

Cu totii avem lucruri de care fugim si pe care le respingem. Calatoria este intr-adevar cel mai bun lucru de a te cunoaste dar si de a fugi de trecut si de ceea ce doare.

Calatorind inveti sa fii singur, sa nu depinzi de nimic si nimeni. Calatoria este singurul adevar caruia ii esti fidel. In rest totul se schimba si iti creeaza sentimentul de libertate.

Cu toate astea, dupa o lunga ratacire, vine momentul cand te intorci la ceea ce ai respins si incerci sa infrunti acele lucruri si sa le accepti si abia atunci esti cu adevarat liber. Uneori poate fi prea tarziu insa.

Un film pe care am inceput sa il urmaresc datorita subiectului, calatoriile unui adolescent. Pe parcurs mi-am dat seama de profunzimea lucrurilor care se intampla. Scene extrem de emotionante. Frici si dorinte cu care ne confruntam toti. Scenariul are la baza un caz real. Drama societatii moderne.

http://www.youtube.com/watch?v=taFaFEuwHLQ

" Destinatia nu este niciodata un loc, ci mai degraba un mod nou de a privi lucrurile" Henry Miller

Who/ What / Where / Why /

Cristina

/ 27 ani /

/nascuta in Bucuresti /

/ absolventa actorie /

/actualmente cochetand cu economia turismului/

/ loc de munca : un hotel, insula Rodos /

/perioada de lucru - 7 luni calduroase /

/cele friguroase consacrate intoarcerii in tara si calatoritului /

/pasionata de : /

/calatorii / arta / culturi straine / psihologie /

/avioane / natura / obiceiuri si traditii / limbi straine / citit / gatit

/ retete traditionale / cocktailuri / explorare

"Travelers never think that they are the foreigners. " ~Mason Cooley

Calatorind inveti cum sa iti organizezi viata, gandurile si prioritatile mai bine decat o face orice scoala din lume.

Ultimii doi ani i-am petrecut calatorind, intalnind oameni din toata lumea, atat de diferiti si totusi cu care aveam atat de mult in comun. Consider ca acest mod de viata poate deveni la fel de inaltator ca si arta, cu conditia de a stii sa te adaptezi tu noului spatiu nu sa il adaptezi pe el la tine.

Este foarte ispititor sa pleci in vacanta mult asteptata si sa te abandonezi spa-ului din resortul unde te ingropi pret de 10 zile dupa care vii perfect satisfacut de explorarea Thailandei! Si cum a fost? Superb! Cum sunt thailandezii? Politicosi si fac un masaj excelent!

Calatoriile pot deveni o sursa inepuizabila de cunoastere si regasire a ta, in momentul cand te deschizi catre ce e nou, in momentul cand tu incerci sa te adaptezi la viata lor cat mai mult.

Acesta este punctul meu de vedere. De fiecare data cand calatoresc si explorez un loc nou, imi imaginez cum ar fi sa locuiesc acolo? Unde as merge? Cum m-as imbraca? Ce preocupari as avea?

In afara de acest aspect, in fiecare calatorie, intalnesc oameni pasionati de cutreierat lumea ca si mine, fiecare cu povestea lui, cultura si motivatia lui care te dezvolta intr-un fel foarte special. Asta inseamna scoala.

Din acest motiv, m-am hotarat ca acest blog pe care nu am mai scris de foarte mult timp, sa ia aceasta directie. Am inceput sa scriu si un alt blog in limba engleza, tot despre calatoriile mele, sperand ca in acest fel sa pot cunoaste cat mai multi oameni pasionati ca si mine.

In acelasi timp voi incerca sa ofer prin intermediul blogului cate putin din ce experimentez si traiesc eu.

Roisin Murphy - Ramalama (bang bang)

Romanian Artist

Ce prosti sunteti voi toti care nu intelegeti nimic, doar eu exist, eu sunt unic, eu sunt bun, eu sunt frumos si talentat! Si artist sa nu mai vorbim.

Cresc spiritual pe zi ce trece, ma dezvolt, sunt un exemplu, iubesc oamenii dar nici unul din jur nu e ca mine... toti sunt niste incompetenti, netalentati, pilosi, samponati, si lista poate continua. Dar eu iubesc oamenii pentru ca eu sunt artist.

Sunt chiar si deschis la minte. Asta dc beau cateva berici inainte ca altfel am asa cate un puseu de egocentrism...dar deh, orice artist este si egocentrist, asa ca am voie...

Am si o chitara in camara, pfai! nu prea cant la ea ca mai mult ma uita dumnezeu prin carciuma dar e asa, de bon ton. Artistul e boem ce sa-i faci...

Intre artisti nu trebuie sa existe rivalitate...doar ca ei se impart in doua categorii din pacate.. sunt actorasi pilosi si netalentati care au succes pentru ca in mod sigur i-au supt-o lui X si lui Y (iar pe public nu te poti baza, publicul habar n-are ce-i adevarata arta, arta pe care o fac eu), sau cei care se vopsesc (auzi tu, sa te mai numesti barbat dupa asta...pfai, pai mie mi-ar fi rusine) si sunt...artistii.

In general, intre actorasi pilosi exista competitie, ei nu prea ies sa o arda prin birturi, in schimb NOI, artistii, ne recunoastem dupa iesirile noastre la baute. Ne sustinem unii pe altii, povestim care mai de care ce roluri de glorie a facut, uneori mai si inventam, caci deh, artistul e creativ...

Noi nu ne-am dori niciodata sa fim actorasi. Am putea, este evident dar avem totusi o demnitate. Noi nu facem compromisuri pentru arta. Barbatia pana la capat.

Ce frumos e sa fi actor in ziua de azi. E greu dar e frumos. O berica, doua berici, 10 tirade de pe vremurile glorioase pe langa berici, doamne daca as avea eu rolul pe care il are X, ce succes as avea si acum! As rupe sala-n doua.

Vedeta, vedeta, vreau sa fiu mare vedeta!